Unii filologi spun că numele de Dragobete provine din alăturarea a două cuvinte din limba slavă „dragu” şi „biti”, care s-ar traduce prin expresia „a fi drag”. Se zvoneşte că Dragobetele a fost fiul Dochiei. Legenda spune că Dragobetele este purtătorul dragostei şi al bunei dispoziţii şi păstrează unele atribuţii ale zeului dragostei, Cupidon.
La noi, în ziua de Dragobete, fetele şi băieţii se îmbrăcau în haine de sărbătoare. Dacă era timp frumos, mergeau pe câmp să culeagă primele flori de primăvară. Fetele adunau ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le puneau la icoane pentru a le păstra până la Sânziene, când le aruncau în apele curgătoare. Câteodată mai găseau şi fragi înfloriţi, iar din florile acestora făceau buchete pe care le puneau în lăutoarea fetelor în timp ce rosteau cuvintele:
„Flori de fragă
Din luna lui Faur
La toată lumea să fiu dragă
Urâciunile să le desparţi.”
În dimineaţa acestei zile, fetele şi femeile tinere se spălau pe cap cu zăpada proaspătă pe care o topeau, crezând că astfel vor avea părul şi tenul pe placul admiratorilor.
Se crede că în ziua de Dragobete păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi rămân stinghere şi fără pui până în anul următor. Asemenea păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Pretutindeni se auzea zicala: „Dragobetele sărută fetele!”. De obicei aceştia se întâlneau la o casă, pentru a petrece cu mâncare şi băutură. De multe ori băieţii mergeau şi în satele vecine, chiuind şi cântând peste dealuri, pentru a participa acolo la sărbătoarea Dragobetelui. Aceste întâlniri anticipau într-un fel nunţile.
Din păcate aceste obiceiuri de Dragobete au fost în bună parte uitate, ele păstrându-se doar în amintirea bătrânilor. În timp, sărbătoarea născută pe pământ românesc va fi înlocuită de ziua dedicată Sfântului Valentin, sărbătoare de import, care nu are nicio legătură cu spiritualitatea românească.
Roxana
Sursa: www.crestinortodox.ro
